• Minu eesmärk siin saidil on sõprusflirtsuhted
• Tutvun naistega
• Räägin rumeenia keelt.
• Pole veel täidetud
• 163 cm
• Pole veel täidetud
• Pole veel täidetud
• 23.10.2009
• Teie sobivus Teadmata 0 %
• Kirjadele vastamine: väga harva

Eu sunt: "M-am invartit" de legitimatia de prunc, cu dizabilitati: sechele dupa polio-mielita, la membrele inferioare pe la 6 luni de la ivirea mea in asta lume, care sa va spun drept nu-mi displace. Si stiti de ce? Din cauza imperfectiunii mele de care sunt constient, si nu o caut la altii. M-am nascut "din flori" si nici acest lucru nu ma deranjeaza, ba dimportriva, sunt bucuros ca am putut poposi cumva aici; fara ajutorul a doua fiinte si-a iubirii lor nu v-as fi putut scire acum aceste randrui. Am reusit sa invat a ma bucura si atunci cand sunt nevoit sa-mi sterg lacrimile, si s-a intamplat de foarte multe ori... nici asta nu ma mai deranjeaza. Multe se pot invata in decursul unei vieti, cu rasarit-asfintit de soare si luna. Nu spun ca mi-a fost usor de la bun inceput, as minti daca as afirma asta… Am dus lupte ”Greco-romane” cu mine insumi, din copilarie si adolescenta. Acum la maturitate s-a schimbat situatia, nu ma mai doare asa de tare. Eu nu am mers niciodata in doua picioare, pana la 5 ani m-am tarat precum soparla prin colbul pamantului pe care nici acum nu pasesc, am in prelungirea minelui meu fizic un carucior, cu care imi place sa ma deplasez si ma bucur mult sa-l am. Cand eram mic, m-as fi bucurat acolo la caminul unde am crescut, sa am trei rulmenti sa-mi pot face si eu un mijloc mai lesne de deplasare, insa doar am visat; realitatea am cunoscut-o prin peticele peste petice mestesugit facute de tanti lejereasa, in genunchii si turul pantalonilor de doc. Nu regret nimic acum, doar cand eram copil visam cu ochii deschisi, ca voi putea pasi si eu pe doua picioare, cum fac semenii mei. Acum imi dau seam ca se poate pasi in mai multe feluri prin viata, si e bine sa-ti reuseasca asta. La varsta de 22 de ani, am suferit o amputatie 1/3 coapsa dreapta. Nu mi-a fost usor, dar m-am resemnat foarte repede. Dupa 3 zile de la operatie, am pornit-o pe cele doua roti din spate ale carutului, care acum face corp comun cu mine... Nu pasesc, dar reusesc sa ma deplasez, eu omul, care nu regreta si ii multumeste Domnului Dumnezeului nostru, ca l-a invrednicit a va asterne in fata ochilor domniilor voastre un crampei din ceea ce este Cu prietenie de suflet, Marcel Cepoi